Well, love you get over in two months, big love you get over in two years, and great love, well great love... changes your life...zicea o replică într-un film......
Dar ce facem dacă nu suntem în film ci în viața reală, și nu ajungem să cunoaștem acea "great love"?
Cum reacționezi când intr-un final apar niște semne ce te pot duce cu gândul că e posibil să faci tranziția de la "big love" la "true love" și în același timp îți dai seama că nu ești pregătit pentru așa ceva.
Presupun că în astfel de momente ai două-trei idei in minte,și anume:
1) "Cât de tare să fug ca să nu mă lovesc din nou", pentru că semnele acelea pot fi niște mici neînțelegeri, și asta înseamnă că ai avut așteptări prea mari și te vei lovi de nu vei mai vedea clar vreo 2-3 luni, de voie.
2)Să îmbrățișezi situația și să te zbați ca un nebun să reușești să aci acea tranziție, asta chiar dacă înseamnă să calci tot ce ai realizat până acum în picioare, și să o iei de la capăt cu un stil de viață cu care nu ești obișnuit.
3) Să o lași să treacă pentru că oricum va mai aparea o sansă ca asta peste alți 15-20 de ani.
Până la urmă este vorba despre momentele în care nu ţi-ai acordat ţie însuţi o şansă; şansă pe care poate o aşteptai de mult, dar îţi era prea teamă să profiţi de ea! Şansele vin greu sau niciodată... Profită de acelea care vin atât de greu şi nu lăsa niciun moment bun să treacă pe lângă tine! Mai bine regretă ceea ce ai făcut, decât să rămâi cu gândul dureros de a nu fi încercat niciodată!
RăspundețiȘtergere