Pierdut...

   




         Se pare că sunt urmărit de un blestem și niciodată nu-mi iese cum aș vrea…
      
     NICIODATĂ!!!!!!

Mă pierd pe drum sau ce naiba se întâmplă că de fiecare dată trebuie, și asta e obligatoriu, să ies foarte șifonat?

          E rău să vreau si eu puțin mai mult de la mine, trebuie să ma mulțumesc cu puținul ce mi-se oferă odată la 10 ani sau trebuie să forțez eu mâna și să înaintez precum un tanc și să calc tot ce-mi iese în cale pentru a fi eu fericit?

          Nu am făcut asta niciodată, ba din contră, mai tot timpul m-am dat la o parte din fața ocaziilor ce mi s-au ivit și în același timp am făcut cele mai proaste alegeri, alegeri care în timp, au construit, din inerție aș putea spune, un baraj in calea realizării mele ca individ intr-o societate ce a impus niște standarde ce nu sunt foarte ridicate în general dar pentru mine sunt echivalente cu celebra cladire Burj Khalifa din Dubai…

            Oare asta sa fie greșeala mea capitală?

      Că nu-mi acord mai mult credit mie însumi, mai mult decât mi-ar acorda nimeni altcineva și că pun prea mult preț pe ce spune lumea din jur?

             Peste tot aud același lucru, ca depinde numai de mine ce alegeri fac și că trebuie sa cântaresc bine fiecare opțiune pe care o am doar că eu nu sunt deloc așa, sunt un om al momentului, adică ce simt atunci, în momentul Z, aia fac, aia spun…nu mă găndesc la consecințe…Să fie un lucru rău?...Hmmm!!

         “ Do I really look like a guy with a plan? You know what I am? I'm a dog chasing cars. I wouldn't know what to do with one if I caught it! You know, I just... *do* things...” zicea Heath Ledger în “The Dark Night”…

           Oare să mi se potrivească precum o mânușă vorba asta?

            Și cum aș putea schimba lucrul acesta și nu vreau să mai aud că depinde doar de mine pentru că, sincer, sunt sătul până peste cap?