Continuarea unui mit?

   Când am ajuns pentru prima dată la un meci pe fostul stadion "Central", cred că aveam 10 ani. Stăteam și priveam fermecat la ce se întâmpla în jurul meu, eram fascinat să aud 20-30 de mii de oameni cântând într-o singură voce, și mai ales uralele spectatorilor care în acelși timp erau si suporteri, mai fanatici ca acum, veniți din toate colțurile Olteniei, în momentul în care la difuzoare începea imnul Craiovei, al Olteniei și al oltenilor de pretutindeni "Oltenia, Eterna Terranova" și pe teren iși făceau apariția jucători precum Pavel Badea, Silvian Cristescu, Ionel Ganea și mulți alții care au apărat culorile alb-albastre cum nu se putea mai bine.

   Asta este ceea ce am prins eu de când cunosc fenomenul fotbalistic din Craiova, dar bătrâna arenă a fost martoră la multe alte meciuri înainte de a îmi da eu seama despre viață în general.

  Aici trebuie mentionat meciul din semifinala Cupei Campionilor împotriva celor de la Benfica Lisabona din 1983 acel 1-1 cu care ne mandrim ca am fost foarte aproape de ajunge in finala Ligii Campionilor de azi.

  Și ar mai fi echipe mari de menționat care au călcat iarba "Centralului" din Bănie:  Leeds United, Inter Milan, Bayern München etc.

   Dar toate astea sunt aum istorie, la fel cum istorie va deveni și aceasta arenă a sportului rege din Craiova care in ultima perioadă a purtat numele unei alte legende craiovene, numele "tunarului" Ion Oblemenco.

   Am să închei acest omagiu adus batrănului stadion cu următoarele cuvinte: 


     "ADIO, BATRÂNĂ CASĂ A TUTUROR OLTENILOR!!!"

   

Avem puls...

   1-0 sec. Mai mult nici nu era nevoie.

  Fiind oltean get-beget, de mic am avut în suflet o singură echipă, Universitatea Craiova, iar ca oltean nu ai cum sa nu ți se ridice părul pe mâini când auzi peste tot pe unde ai fi imnul regional "Oltenia,Eterna Terranova" și să simți cum începe să-ți crească pulsul și să îți dea sângele în clocot.

  Tot timpul, Universitatea Craiova a fost considerată un fel de Cenusăreasa fotbalului autohton, nefiind o echipă a marii puteri de dinainte de '89.

  Pe lângă aceasta echipă mai exista o alta, o altă Cenușereasă, o altă echipă dată la o parte de marile puteri ale statului, Rapid București, care fiind o echipă a sindicatului nu era văzută cu ochi buni de Comitetul Central, dar cu toate astea a făcut performanță la fel ca și U. Craiova.

  De la ultimul campionat câștigat, în 2003, Rapidul n-a mai avut vreo performanța notabilă și s-a zbătut undeva în jumătatea superioară a clasamentului, dar asta nu a fost o problemă pentru suporterii alb-vișinii care au susținut-o necondiționat.

  În ultimul an, echipa a traversat cea mai neagră perioadă, întâmpinând dificultăți financiare, fiind chiar retrogradată, dar se pare ca încă mai are putere, o putere dată din nou de suporteri și de un finanțator venit parca de nicăieri,care a adunat o echipă care la prima vedere nu avea multe șanse de izbândă. 

  Dar au reușit, au reușit să bată "intangibila" echipă a Stelei, dând speranțe suporterilor la o renastere precum a Pasării Phoenix, asemenea echipei Craiovei care se pare ca va face la rândul ei o figura frumoasă anul acesta.

   Așa că nu ne rămâne decât să sperăm la o renaștere a celor două foste mari puteri ale fotbalului românesc, nu de alta dar parcă mi-e dor de acele derby-uri Craiova-Rapid!

Vouă nu?