Am crezut că...

             Și da…te-am plăcut din prima zi in care te-am văzut! Și da…recunosc faptul că mi-a fost teamă să îți spun, de parcă s-ar fi sfârșit lumea dacă o făceam! Și da…într-o zi mi-am făcut curaj și am făcut-o!

       Am zis tot ce simțeam, de ce nu-am făcut-o până atunci, puțin temător totuși, îmi era frică de reacția ta, de ce vei zice sau cum vei primi această confesiune.

       Și da, ești singura in fața căreia am avut acest curaj, nu știu de ce, credeam ca într-adevăr meriți mai mult și din nou nu știu de ce am crezut că eu sunt făcut pentru tine.

       Dar…din nou am aflat de ce mi-am construit un mare zid în jurul meu. Ai avut TU grijă să îmi arăți de ce am ajuns să nu am încredere in mine, m-ai făcut să redevin cel care eram înainte, și anume tipul acela temător care din nou nu are încredere în el care nu are curaj să spună ceea ce simte in preajma cui într-adevăr merită și îl merită.

       Sincer nici nu știu dacă să îți doresc să vezi că poate meritam puțin mai multă atenție din partea ta și să vezi că nu sunt un looser(nici nu știu ce caută acest cuvânt în vocabularul meu dar mersi că l-ai adus în actualitate) care făcea cum ziceai tu doar de dragul tău(poate aici a fost problema), pentru a sta mai mult in preajma ta, dar astea sunt detalii pe care tu le-ai omis, sau să te las în ignoranța ta colosală, ignoranța ce te face sa crezi că doar prin prisma faptului că te așezi la o masă deja toată lumea este mult mai fericită.

       Să-ți spun ceva, mică domnișoara, nu ești Soarele în jurul căruia se învârte Pământul, nici măcar nu cred că ar trebui să fac această comparație când vorbesc despre tine dar hey…sunt scriitor, defect profesional, ce să zic!?! Acesta e avantajul meu în fața ta, nimeni nu va ști despre cine vorbesc, în afară de tine, fapt ce reflectă un soi de diplomație!

      

       Dar uite, alt lucru pe care l-am făcut pentru tine, fără să-mi dau seama…niciodată nu am scris un articol, despre orice domeniu sau orice persoană deci, ar trebui să te simți mândră și eu totuși să-ți mulțumesc…

        Cred că te-ai regasit in ce am scris mai sus dar poți sta liniștită, nu aștept nici un semn de la tine, doar am vrut să îți arăt că  dacă îmi acordai puțin credit, poate, repet, poate…vedeai că am ceva de oferit.

         Și cu asta am încheiat: îți doresc tot binele din lume și să fii fericită în continuare!

       

Noaptea Muzeelor Deschise 2016

        După cum știați, sâmbătă 21.05.2016, s-a desfășurat Noaptea Muzeelor Deschise în toată țara, așa ca, înarmat cu bună dispoziție și împreună cu doi colegi, Costinel Mitrache și Emma Săvulescu, am încercat să facem un tur al muzeelor din Craiova.

        Și am început de la Casa Universitarilor, clădire construită in decursul sec. al XIX-lea (cea dintâi mărturie despre casă datează  din 1833), și care a fost, in fapt, locuinta primarului Craiovei din acea perioadă, N. Romanescu( n.1855, decedat la 31 august 1931) și ajunsă in stadiul final, cunoscut de noi azi, in anul 1903.

         Graţie funcţiei de primar al oraşului Craiova, N. Romanescu a venit în contact cu personalităţi de seamă ale României, propria casă fiind un cadru ales de găzduire a unora dintre numeroasele sale întâlniri. Astfel, i-au fost oaspeţi Nicolae Iorga şi George Enescu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, Elena Văcărescu, C.A. Rosetti, Alexandru Macedonski .

        După ce am terminat de vizitat Casa Universitarilor, am pornit agale, schimbând impresii și păreri, asta in pauzele de vorbit la telefon ale Emmei, către Muzeul de Artă.

          Odată ajunși acolo am ramas uimit sa vad  o mare de oameni. Am rămas placut surprins să văd foarte mulți tineri, dornici de cunoaștere,care așteptau liniștiți, în coloană să le vină rândul să intre în muzeu.

           Muzeul de Artă din Craiova este amplasat în Calea Unirii nr. 15. Înființat în anul 1908 sub numele de Pinacoteca Alexandru și Aristia Aman, va deveni în 1954 Muzeul de Artă Craiova. Muzeul este adăpostit într-un palat în stil baroc târziu, monument de arhitectură, construit în 1900 - 1907, inaugurat în 1909, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Palatul a fost donat statului în anul 1936. Clădirea are și o valoare memorială: în 1913, în această clădire a fost găzduit regele Carol I și familia sa, între 19 septembrie - 9 octombrie 1939, aici a fost găzduit guvernul polonez aflat în refugiu, în frunte cu Eduard Smigli-Ritz iar între 5 noiembrie - 25 decembrie 1939 a fost găzduit președintele Poloniei, Ignacy Muscicki. 

             

          Și cam atât am apucat sa vizităm, pentru că a trebuit sa punem pauză la tur, deoarece am avut un Constantin de sărbătorit și nu aveam cum să-l ratăm, dar dacă vreți să vizitați muzeele din Craiova, ele au ușile deschise în fiecare zi între orele 10.00-17.00 și vă așteapta cu foarte multe informații utile.

 Pentru mai multe poze accesați link!

It's over!

      În cameră era semi-întuneric.

     O adiere de vânt flutura perdeaua trasă peste o fereastra deschisă ușor, fereastră ce nu facea față valului de fum, ce se formase de la pachetele de țigări fumate în așteptarea ta.

     Nici nu știu ce zi era, dacă nu mă înșel era chiar duminică...și da, nu mă înșel, se împlineau aproape trei ani de când ne întălnisem  prima dată.

     Mai ții minte?

     La terasa din Centrul Vechi, tu stăteai la masa alăturată, erai cu grupul tău de prieteni. Dar din câți erați, tu ai fost singura care mi-ai atras atenția în mod special din cauza râsului tău care nu avea nimic special în afară de faptul că mă făcea să răd  fara sa vreau. Era un răs molipsitor...

    Sună telefonul, este Andrei care vrea să mă anunțe de un chef la care suntem invitați deseară.

    

    Sincer nici nu mai știu de ce ai plecat, țin minte doar că mi-ai zis că mi-e mai bine așa, fără tine și că o să îți mulțumesc într-o zi pentru alegerea ta.

    Cred că tocmai am ajuns in acea zi, în care trebuia să îți mulțumesc, dar nu o s-o fac!

    Nu am nici un motiv să îți mulțumesc, ba din contra, cred că ar trebui să te ocolesc toata viața pentru a nu fi tentat să arunc pietre dupa tine pe stradă când te văd, pentru cât am tras să îmi revin după plecarea ta, in trombă aș putea spune…

     Ba, am gasit un motiv să îți mulțumesc…da…chiar l-am găsit, și anume că am învățat că nu trebuie să te încrezi în fiecare  “Te iubesc” pe care îl auzi!

    Dar din nou, nu am să o fac, pentru ca meriți nici cea mai mică atenție din partea mea, singurul sentiment pe care aș vrea să îl încerci este cel pe care l-am trăit eu când ai închis ușa după tine fără să îmi mai spui nimic.

  

    Și acum te las să-ți trăiești in continuare viața ta perfectă în care nu ai vrut să-mi faci și mie loc

   Au revoir!!!!

 

Second-Life

Ați jucat vreodată Second-Life?

Este un joc on-line, in care vă creați  un personaj virtual,  ce poate face aceleași lucruri pe care le face orice om in viața reală și anume: job, căsătorie, distracție, somn, s.a.m.d.

Este distractiv, doar că nu trebuie  sa-ti acapareze viața reala...
 Am observat in ultimul timp ca exact același lucru se întâmplă cu Facebook -ul, îți ocupa tot timpul...am auzit mai nou că daca nu ai profil pe Facebook  nu exiști...haha...Cea mai tare faza pe care am auzit-o vreodata.

     Uite..eu nu mai am profil de facebook si continui sa exist...si chiar nu am nicio problema de comunicare cu din jurul meu, mai ales ca exista telefonie mobila.
     Sunt de parere ca daca ai nevoie de cineva, suni, discuti, stabilesti o intalnire daca este necesar si gata...

      Cati au "murit" ca nu au cont de Facebook?

      Am uitat oare sa comunicam fata in fata? Am uitat sa traim in lumea reala?

      Cati aveti curaj sa traiti o saptamana fara acest Facebook, sa iesiti din casa doar sa va plimbati pentru a pierde timpul bucurandu-va de vremea de afara, de oamenii pe care ii intalniti?
     Ati incercat vreodata sa vedeti ce se intampla daca faceti acest lucru?

     Daca da, astept sa-mi spuneti ce parere aveti despre lumea din jur.

Acel îndepărtat "ieri"...

 I can't buy your love, don't even wanna try.
Sometimes the truth won't make you happy, still I'm not gonna lie.
But don't ever question if my heart beats only for you, it beats only for you...

  Aș vrea să strig in gura mare, să îți spun cât de mult de iubesc, să stie toată lumea, toată natura, tot universul, dar...deschid gura, încerc să vorbesc...cuvintele mi se blochează, dinții mi se încleștează nu pot articula niciun cuvânt, simt cum mă sufoc...

  Încerc să te caut prin minte dar nu te gasesc...nu...tu esti ascunsă altundeva...ești ascunsă in inima mea.

  

   Da!

  Acolo te-ai cuibărit și ți-ai făcut adapost pentru vremurile ce vor veni si nu lasi pe nimeni sa îți ia locul, ești ca o leoaică ce își protejează puii împotriva vremii rele și a prădatorilor ce le dau tărcoale.

  Te-am vazut in fiecare zi, te-am strigat de fiecare dată și nu mi-ai răspuns, voiam să iți vorbesc, să te întreb ce mai faci doar că atunci când am întins mâna să te bat pe umăr și să îți atrag puțin atenția...ai disparut, de fapt tu nici nu erai...era totul in mintea mea...minte ce îmi juca feste și nu mă lasă să te uit, minte ce îmi spune tot timpul că trebuie să lupt ,să fac ceva pentru  a fi fericit.

  Ce să fac, ce să zic...ce să îți spun ca să te aduc înapoi, să cobori din amintirile mele și să fii reală, tangibila, să te țin de mâna ca mai deunăzi...ca ieri...cel mai îndepărtat "ieri"...

Visul

 

 E târziu, e întuneric...

Nici nu știu cat este ceasul...Mă simt de parcă aș fi prizonier într-o celulă în care nu  străbate nicio rază de soare, o rază ce m-ar face să stiu ca trăiesc, că dincolo de pereți ăștia care parcă se strâng în jurul meu și mă sufocă încet, încet...

   Întind mâna și sper să găsesc ceva, pe cineva...orice...oricine, acel lucru sau persoană care să mă facă să trec peste rutina asta de zi cu zi care mă obosește, rutină ce mă vlăguieste și mă seacă de optimism și putere...

   Dar ce se aude?

   Parcă ar fi o bătaie din aripi...îmi încordez simturile...ascult...

   Liniște...posibil să o fi luat-o razna?

   Se aude din nou...încerc să mă ridic, să descopăr de unde vine și încotro se duce dar mă împiedic de propria mea neputiință și cad din nou...

   Liniște din nou...A fost doar o parere!

   Dar a fost atât de reala, atât de aproape încat am simțit-o pe propria-mi piele!!!


  Nu...nu se poate sa mi-se fi părut, trebuie să fie ceva acolo,  în întuneric, ceva ce traiește, ceva ce îmi dă curaj să merg mai departe...să simt că trăiesc...

  Încerc să mă ridic din nou...nu mă pot mișca, am corpul și mintea blocată, nu pot face nimic...nu pot să reacționez în vreun fel...încerc să strig ceva dar nu pot articula niciun cuvânt....

  "Trebuie să mă trezesc", îmi spun, " este doar un vis urât din care trebuie să scap..."


  Întinde mâna, ajută-mă, te rog!!!!!

  Ajută-mă...


 

I am the rocker II

   Datorită faptului că ieri am fost plecat din oraș din motive personale, călătorie ce s-a lăsat cu o durere puternică de gât, motiv pentru care în filmarea de mai jos nu pot vorbi, extragerea pentru cele trei invitații duble la festivalul "I am the rocker" organizat de cei de la Pheonix Entertaiment, ce va avea loc in perioada 4-5 iulie la Romexpo și câștigatorii ar fi:

-WILLENSKRAFT
-signum mortificationis
-bullshit

  Acum, voi avea nevoie de numele voastre complete și adresele de mail pentru a vă putea trimite detalii.

  Și acum, vă las să urmăriți extragerea pentru a nu crede că v-am păcălit cumva...

Precizez că am nevoie de numele vostru complet și cel mai târziu până mâine seară orele 20.00

P.S. Comentariile ce vor conține datele voastre de contact nu vor fi publicate...