În acea dimineață, când s-a trezit, el deja plecase la birou. Îi lăsase cafeaua aburindă pe noptieră și un bilet lângă: „Te iubesc și îți mulțumesc că îmi faci toate diminețile frumoase!”
După ce și-a băut
cafeaua, a început să se pregătească pentru servici, gândindu-se cât de
norocoasă era că are pe cineva atât de special și iubitor în viața ei.
În timp ce se îmbrăca, a
observat un bilet lângă oglindă. L-a luat cu mâna tremurându-i de emoție și
deschizându-l, îl citește cu ochii în lacrimi: „Vrei să fi soția mea?”
Asta își dorise din prima
zi de când se întâlniseră și iată că marea și mult dorita întrebare în sfârșit
venise. Totul i s-a părut rupt din povești, parcă, în ziua aceea. Nici
aglomerația din trafic, nici mulțimea de dosare care trebuiau rezolvate, nimic
nu mai conta. Nu se gândea decât la propunerea lui.
Voia să fugă la el la servici,
să-l ia în brațe, să-l sărute, să-i strige în gura mare „DA, DA, VREAU SĂ FIU
SOȚIA TA!”
Nici nu putea sta
concentrată asupra cazurilor pe care le avea de rezolvat. Nici poftă de mâncare
nu mai avea. Tot ceea ce voia era să ajungă acasă și să îi dea răspunsul.
Waw, raman din ce in ce mai uimita pe articol de trece...nu ma gandeam ca cineva ar mai putea scrie asa. :)
RăspundețiȘtergereLe are mă.... le are :D
Ștergereuite și răspunsul:mersi frumos și mă bucur că iți place!
RăspundețiȘtergere