Cafeneaua...

 
   O chema Rosanna.

    Pe tot timpul vacanței se gândise la acea promovare. Era tot ce își dorise și pentru asta muncise din greu. Devenise, în urma unui concurs, asociată la firma de avocatură la care lucra de ceva  timp. 

   Trebuia să plece în alt oraș, să rupă toate legăturile cu viața ei de până atunci, dar nu gândul ăsta o speria cât faptul că trebuia să își lase mama singură, fiind singurul ei sprijin. De tatăl ei  nu mai știa nimic de când le părăsise și își făcuse altă familie în alt oraș. Nici nu-l mai căutase vreodată.

  Când a ajuns în oraș, nu cunoștea pe nimeni. Avea doar o adresă la care trebuia să se prezinte a doua zi și să se apuce de lucru. Și cum mai avea timp destul până seara, a decis sa viziteze ce era de văzut prin oraș: Biblioteca orașului despre care auzise că ar fi impresionantă, muzeele de artă, istorie...

  După o zi de plimbări, făcându-i-se foame a decis sa găsească un local mai ieftin în care să mănânce ceva  și să bea o cafea bună.
  
   Mergând agale pe trotuarele pline cu oameni grăbiți, atenția îi este atrasă de o cafenea micuță, ce nu sărea in ochi. dar care avea ceva, acel  ceva ce îi atrăgea atenția,  care îi amintea de casă...

 De cum a intrat a fost înconjurată de mirosul fin al cafelei, așa că s-a așezat la o masă mai retrasă, a cerut o cafea și a început să citească o carte pe care o adusese cu ea....