Foto

duminică, 22 februarie 2015

O zi de neuitat



  Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.

                                                                                                                   Sursa: Wikipedia
   Și na, că fuserăm și la Tg.  Jiu. 
Orașul lui Constatntin Brancuși, orașul cu o mare incărcătură culturală pot spune.

 De cum am ajuns acolo am fost întămpinați de o gorjeanca veritabilă, Daniela Bojincă a.k.a Pishky, care ne-a fost o gazda minunata, si a avut o rabdare imensa cu noi, nebunii din Craiova...si nu eram decât 7...dacă eram mai mulți?

 Prima oprire a avut loc la Coloana Infinitului, care este o  stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Este formata din 16 moduli octaedrici suprapuși avînd la extremitațile superioara și inferioara câte o jumătate de modul. Dar cam multe detalii tehnice...

După care am ajuns la Biserica din oraș, unde am observat ca fețele bisericești nu sunt așa sărace cum susțin. Aici am stat mai putin pentru că nu prea aveam ce vedea...

Si am ajuns la Poarta Sărutului. Sublim...

Câți știați că, de fapt, această sculptura nu se adresează îndrăgostiților în totalitate? Eu unul acum am aflat. Arata ca un arc de triumf și simbolizează triumful vieții asupra morții.

 Și ajungem la Masa Tăcerii care este formata din masa construită din calcar si 12 scaune în forma de clepsidră prin care reprezintă trecerea timpului.

Toate cele trei minumente sunt dispuse de-a lungul unei axe, denumita Aleea Eroilor.

În rest buna voie si distracție la maximum, crizele de râs ale lui Damian combinate cu cele de plans ale Xaarei si Sandei, acompaniate de cântecele "triste" :D, ale viitoarei bloggerițe Alina Vaduva și de trairea la intensitate a unui meci de tenis urmărit live pe tableta lui Daniel.

  Ca încheiere aș spune că a fost o experiența de neuitat pe care sper să o repetam cu proxima ocazie!!!






16 comentarii:

  1. Si eu abia astept sa repetam experienta! :)) Am aflat lucruri interesante si ne-am bucurat de companie buna. Si stii cum se spune, cele bune trebuie repetate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am putea discuta la sedinte sa facem cate o deplasare, pe luna...

      Ștergere
    2. A tinut si vremea cu voi... a fost intr-adevar frumos.

      Ștergere
    3. intr-adevar... am avut noroc si de vreme

      Ștergere
  2. Eu apar, din nou, pe 15 aprilie! Poate se organizeaza ceva ... atunci? :D

    Ma bucur sa vad ca OLTENII sunt pretutindeni si ca ... suntem uniti chiar daca pe unii ii desparte o distanta de 2000 de km!

    Va multumesc Tuturor pentru experienta voastra impartasita cu mine.. cu NOI! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tu tot timpul esti langa noi...si te astept si pe tine si pe cerb..:)))

      Ștergere
  3. Peste drum de liceul C. Brîncuși din Craiova, este o casă care aparține verilor mei, descendenți din familia de boieri Puțureanu. La un moment dat, în această casă a stat cu chirie Charles Laugier, prieten bun cu Brîncuși, care în semn de prietenie și respect a construit în curte o miniatură a mesei tăcerii. Există și acum, dar degradată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte tare! Asta nu stiam! Multumim mult pentru informatie! <3

      Ștergere
  4. inseamna ca nu o sa se supere cineva daca facem si noi niste poze din afara?

    RăspundețiȘtergere
  5. De atâtea cântece „triste” a trebuit să râd, să ajung să invoc chiar și puterile caprei și cerbului nemțesc, pentru a avea puterea să combat „tristețurile” generate de viitoare (dă Doamne cât mai curând) bloggeriță! A fost o zi, cum altfel, decât de neuitat!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu am avut ochii rosii si umflati inca o zi si asta voua v-o datorez, pentru ca am ras cu lacrimi cum nu am mai ras de mult timp. Sper sa mai gasim motive sa facem o "baie" in spiritualitatea romaneascane si in acelasi timp sa ne distram asa de bine. Am pus intentionat cuvant in ghilimele, deoarece am vazut ca le indragesti tare mult :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. motive de distractie vom gasi in permanenta cat despre spiritualitatea romaneasca prefer sa ma abtin

    RăspundețiȘtergere
  8. O echipa frumoasa,intr-o zi frumoasa in vizita la un ansamblu inestimabil pe care ni l-a lasat Constantin Brancusi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai, ar trebui sa-i multumim Alinei. La ea am vazut evenimentul online, iar daca n-ar fi fost cu noi n-ar mai fi avut acelasi farmec deplasarea. Bine ca am invitat-o :)

    RăspundețiȘtergere
  10. de acord cu tine pentru multumiri si chiar ar putea deveni o prezenta constanta la iesirile de genul asta...

    RăspundețiȘtergere