Îngerul....

      Era o zi posomorâtă de toamnă. Ploua. El se plimba pe străzi necunoscute, neumblate, pustii la ora aceea. Se plimba și se gândea. La ce? La Ea...

   O văzuse prima dată în cafeneaua la care se oprea zilnic în drumul lui către servici. Din ziua aceea s-a îndrăgostit pentru întâia oară la prima vedere. Era îmbrăcată simplu, elegant, avea o frumusețe fadă, o frumusețe simplă, naturală. Asta i-a atras atenția. Nu era ca toate celelalte, fardată prea strident pentru el, acestea nu-i atrăgeau atenția, poate doar pentru o distracție de-o seară.

   

   Dar ea nu era așa, ea era altceva, pe cât de simplă era, pe atât de frumoasă. Cu ea voia cu totul altceva, voia să vorbească, voia să se plimbe, să o țină în brațe, să trăiască alături de ea.

   A întrebat-o pe vânzătoare ce știe despre ea, cum o cheamă, cu ce se ocupă, orice pentru el era important. Singurul lucru pe care l-a aflat, a fost că era din alt oraș, se mutase de curând și că venea zilnic acolo.

    „O altă gâsculiță de la țară”, și-a zis „ar trebui să-mi pice repede în plasă”. Și a plecat înspre birou făcându-și promisiunea ca a doua zi va încerca să intre în vorbă cu ea. La serviciu, toată ziua s-a gandit la ea, cum să facă, ce să îi zică, ce să o întrebe. Numai asta avea in cap: cum să o cucerească?